carne
română
Etimologie
Din latină carnem < caro, carnis.
Pronunție
- AFI: /'kar.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului carne | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | carne | cărnuri |
| Articulat | carnea | cărnurile |
| Genitiv-Dativ | cărnii | cărnurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- nume dat țesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor împreună cu țesuturile la care aderă.
- bucată din țesutul muscular al animalelor tăiate, întrebuințată ca aliment.
- Carne de vită.
- partea interioară a pielii, opusă feței acesteia.
- (bot.) pulpă la fructe.
- Carnea a unui fruct.
Sinonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Paronime
Expresii
- A tăia (sau a da, a trage) în carne vie = a) a tăia (sau a da, a trage) în plin, direct (în cineva); b) a încerca să curme un rău prin măsuri foarte drastice
- A fi rău (sau bun) de carne = a se vindeca greu (sau ușor) la o rană
- În carne și oase = în persoană, în realitate
- Carne din carnea cuiva = descendent direct din cineva, rudă de sânge
- A-și pune (sau a-și băga) carnea în (sau la) saramură = a face eforturi mari, a risca foarte mult în vederea realizării unui scop
- A pune (sau a prinde etc.) carne = a se îngrășa
- A crește carnea pe cineva = a simți o satisfacție, a fi bucuros
- A tremura carnea pe cineva = a tremura de frică
Traduceri
țesut muscular al corpului omenesc sau al animalelor
|
|