română

Etimologie

Din burduș.

Pronunție

  • AFI: /bur.du'ʃi/


Verb


Conjugarea verbului
burduși
Infinitiv a burduși
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
burdușesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să burdușească
Participiu burdușit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a umple ceva ca pe un burduf; a îndesa, a ticsi.
  2. (v.refl.) (rar; despre ape) a se umfla.
  3. (v.refl.) (despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) a se scoroji, a se coșcovi.
  4. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a bate zdravăn pe cineva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe