Variante de scriere Vezi și : îndesă

Etimologie

Din latină in-de (n)sare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.deˈsa/


Verb


Conjugarea verbului
îndesa
Infinitiv a îndesa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îndes
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îndese
Participiu îndesat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a apăsa, a presa ca să încapă cât mai mult într-un spațiu restrâns, a vârî cu forța (într-un spațiu limitat); a înghesui, a bucși.
  2. (v.tranz.) a face cât mai compact (un material).
  3. (v.tranz.) a-și așeza pălăria, căciula, șapca, trăgând-o cât mai mult pe cap.
  4. (v.refl.) (despre o mulțime de persoane sau de lucruri în mișcare) a se aduna, a se îngrămădi unul lângă altul, unul peste altul; a se înghesui.
  5. (v.refl.) (pop.) a se grăbi, a da zor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din îndesa.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru îndesa.

Anagrame

Referințe