butirină

română

Etimologie

Din franceză butyrine.

Pronunție

• AFI: /bu.ti'ri.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului butirină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	butirină	invariabil
Articulat	butirina	invariabil
Genitiv-Dativ	butirinei	invariabil
Vocativ	butirină	invariabil

1. ester al glicerinei cu acidul butiric, unul dintre principalii componenți ai grăsimilor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bântuiri
• biruința
• butnarii
• brănuiți
• brunații

Referințe

• DEX '98 via DEX online