română

Etimologie

Din a bântui.

Pronunție

  • AFI: /bɨn.tu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
bântuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bântuire bântuiri
Articulat bântuirea bântuirile
Genitiv-Dativ bântuirii bântuirilor
Vocativ bântuire bântuirilor
  1. (rar) acțiunea de a bântui.


Traduceri

Anagrame

Referințe