că
Etimologie
Din latină quod.
Pronunție
- AFI: /kə/
Conjuncție
- introduce propoziții subordonate:
- completive.
- Am spus că nu pot veni;
- subiective:
- Așa-i c-a venit și rândul meu?;
- atributive:
- Gândul că nu pot pleca mă chinuie;
- (cauzale) căci, fiindcă.
- Hai acasă că-i târziu;
- (consecutive) încât, de.
- E atât de slab, că-l bate vântul;
- (concesive) deși, cu toate că, măcar că.
- Și omul, că-i om, și nu poate să înțeleagă;
- (temporale) după ce, când.
- Acum că ne-am odihnit, pot să-ți povestesc întâmplarea.
- completive.
- (pop.) și.
- Să care bărbatul cu carul și femeia să împrăștie cu poala, că tot se isprăvește.
- într-adevăr, așa e.
- Că bine zici d-ta.
- de ce (nu) ! cum (nu) !
- Că nu mai vine odată.
- doar.
- Da cum nu! Că nu mi-oi feșteli eu obrazul!
- (cu sens restrictiv)
- Nu că mă laud, dar așa este
- (în formarea unor loc.) cum că, după ce că, măcar că etc.
Cuvinte derivate
Expresii
- Nici că = nu
- (adversativ) Numai că = dar, însă
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online