parcă
 Vezi și : parca
|
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ˈpar.kə/
Adverb
- se pare că..., s-ar crede că..., s-ar zice că...; (în construcții negative) nu prea.
- Parcă îl cunosc.
- este posibil, se pare că da.
- Mă cunoști? - Parcă.
- (cu valoare de conjuncție) ca și cum, ca și când.
- Îmi răspunde parcă n-ar avea gură.
- ca și cum ar fi, ca și când ar fi.
- Venea parcă o adiere.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din latină Parca, franceză Parque.
Pronunție
- AFI: /ˈpar.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului parcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | parcă | parce |
| Articulat | parca | parcele |
| Genitiv-Dativ | parcei | parcelor |
| Vocativ | parcă | parcelor |
- (mai ales la pl.) fiecare dintre cele trei divinități ale destinului oamenilor din mitologia romană, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din parca.
Pronunție
- AFI: /parˈkə/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru parca.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online