cățeluș

română

Etimologie

Din cățel + sufixul -uș.

Pronunție

• AFI: /kə.ʦe'luʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului cățeluș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cățeluș	cățeluși
Articulat	cățelușul	cățelușii
Genitiv-Dativ	cățelușului	cățelușilor
Vocativ	cățelușule	cățelușilor

1. diminutiv al lui cățel.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cetașul
• ascetul
• castule
• asculte

Referințe

• DEX '98 via DEX online