asculta
Etimologie
Din latină auscultāre.
Pronunție
- AFI: /as.kul'ta/
Verb
Conjugarea verbului asculta | |
Infinitiv | a asculta |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ascult |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să asculte |
Participiu | ascultat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă.
- Trebuie să asculți!
- (med.) a ausculta.
- a auzi.
- (v.tranz. și intranz.) a fi atent la ceea ce se spune sau se cântă.
- Ascultă-mă!
- (v.tranz.) a examina oral un elev.
- (v.tranz.) a audia un martor (într-un proces)
- (v.tranz.) a acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte.
- (v.tranz. și intranz.) a da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a auzi