călăfătuire

română

Etimologie

Din a călăfătui.

Pronunție

• AFI: /kə.lə.fə.tu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului călăfătuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	călăfătuire	călăfătuiri
Articulat	călăfătuirea	călăfătuirile
Genitiv-Dativ	călăfătuirii	călăfătuirilor
Vocativ	călăfătuire	călăfătuirilor

1. acțiunea de a călăfătui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online