călăreață

română

Etimologie

Din călăreț.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
călăreață
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ călăreață călărețe
Articulat călăreața călărețele
Genitiv-Dativ călăreței călărețelor
Vocativ călăreațo călărețelor
  1. persoană care călărește, (sportivă) care practică călăria.


Traduceri

Referințe