călăreț
Etimologie
Din latină caballaricius.
Pronunție
- AFI: /kə.lə'reʦ/
Adjectiv
Declinarea adjectivului călăreț | ||
Singular | Plural | |
Masculin | călăreț | călăreți |
Feminin | călăreață | călărețe |
Neutru | călăreț | călărețe |
Traduceri
Traduceri
Substantiv
Declinarea substantivului călăreț | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | călăreț | călăreți |
Articulat | călărețul | călăreții |
Genitiv-Dativ | călărețului | călăreților |
Vocativ | călărețule | călăreților |
- persoană care călărește, (sportiv) care practică călăria.
- denumire dată unor piese și instrumente:
- placă mică de metal care se prinde în partea superioară a unei fișe dintr-o cartotecă de bibliotecă sau de contabilitate.
- mică piesă de sârmă de forma literei U, care se așază răsturnată pe brațele unei balanțe pentru a obține echilibrul.
- mică piesă de sârmă îndoită în formă de U, care servește la închiderea unui circuit.
- bară scurtă de oțel și de beton, folosită ca armătură suplimentară în zona de reazem a unei grinzi de beton armat.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online