călțunar

română

Etimologie

Din călțun + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /kəl.ʦu'nar/

Substantiv

Declinarea substantivului călțunar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	călțunar	călțunari
Articulat	călțunarul	călțunarii
Genitiv-Dativ	călțunarului	călțunarilor
Vocativ	călțunarule	călțunarilor

1. (reg.) flăcău, bărbat care duce darurile miresei.

Cuvinte derivate

• călțunăreasă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carnatul
• catranul
• cântarul

Referințe

• DEX '98 via DEX online