cănățuie

română

Etimologie

Din căniță + sufixul -uie.

Pronunție

• AFI: /kə.nə'ʦu.je/

Substantiv

Declinarea substantivului cănățuie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cănățuie	cănățui
Articulat	cănățuia	cănățuile
Genitiv-Dativ	cănățuii	cănățuilor
Vocativ	cănățuie	cănățuilor

1. (rar) căniță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acțiunea
• năuceați

Referințe

• DEX '98 via DEX online