Etimologie

Din a căpăta.

Pronunție

  • AFI: /kə.pə'tat/


Substantiv


Declinarea substantivului
căpătat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căpătat căpătate
Articulat căpătatul căpătatele
Genitiv-Dativ căpătatului căpătatelor
Vocativ căpătatule căpătatelor
  1. faptul de a căpăta ceva de pomană.

Expresii

  • A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară de la alții cele necesare traiului


Traduceri

Anagrame

Referințe