căpătui

română

Etimologie

Din capăt + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /kə.pə.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului (se) căpătui
Infinitiv	a (se) căpătui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) căpătuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) căpătuiască
Participiu	căpătuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) a (-și) face un rost, o situație.
2. (v.tranz. și refl.) (fam.) a (se) căsători.

Cuvinte derivate

• căpătuială
• căpătuire
• căpătuit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• apucați
• căpuita
• căpițau
• căputai
• păcătui

Referințe

• DEX '98 via DEX online