căpia

română

Etimologie

Din capiu.

Pronunție

• AFI: /kə.pi'a/

Verb

Conjugarea verbului căpia
Infinitiv	a căpia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	căpiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să căpieze
Participiu	căpiat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre ovine și bovine) a se îmbolnăvi de cenuroză.
2. (v.intranz.) (fig.) (fam.) a se scrânti, a se țicni, a înnebuni.

Cuvinte derivate

• căpială
• căpiat
• căpiere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căpăi
• pâcăi

Referințe

• DEX '98 via DEX online