scrânti
română
Variante
Etimologie
Din slavă (veche) krentati („a suci, a întoarce”).
Pronunție
- AFI: /skrɨnˈti/
Verb
| Conjugarea verbului scrânti | |
| Infinitiv | a scrânti |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
scrântesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să scrântească |
| Participiu | scrântit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa.
- (v.refl.) (despre membre, articulații etc.) a se deplasa de la locul normal.
- (v.refl.) (fig.) a-și pierde dreapta judecată; a se zăpăci, a înnebuni, a se țicni.
Cuvinte derivate
Expresii
- (fam.) A o scrânti = a face o prostie, o gafă; a greși
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din scrânti.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scrânti.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online