scrânti

română

Variante

• scrinti
• sclinti

Etimologie

Din slavă (veche) krentati „a suci, a întoarce”.

Pronunție

• AFI: /skrɨn'ti/

Verb

Conjugarea verbului scrânti
Infinitiv	a scrânti
Indicativ prezent pers. 1 sg.	scrântesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să scrântească
Participiu	scrântit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa.
2. (v.refl.) (despre membre, articulații etc.) a se deplasa de la locul normal.
3. (v.refl.) (fig.) a-și pierde dreapta judecată; a se zăpăci, a înnebuni, a se țicni.

Cuvinte derivate

• scrânteală
• scrântire
• scrântit
• scrântitoare
• scrântitură

Expresii

• (fam.) A o scrânti = a face o prostie, o gafă; a greși

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crâșnit

Referințe

• DEX '98 via DEX online