scrânti

română

Din slavă (veche) krentati („a suci, a întoarce”).

Conjugarea verbului scrânti
Infinitiv	a scrânti
Indicativ prezent pers. 1 sg.	scrântesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să scrântească
Participiu	scrântit
Conjugare	IV

(v.tranz.) a deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa.
(v.refl.) (despre membre, articulații etc.) a se deplasa de la locul normal.
(v.refl.) (fig.) a-și pierde dreapta judecată; a se zăpăci, a înnebuni, a se țicni.

Din scrânti.