română

Variante

Etimologie

Din slavă (veche) krentati „a suci, a întoarce”.

Pronunție

  • AFI: /skrɨn'ti/


Verb


Conjugarea verbului
scrânti
Infinitiv a scrânti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
scrântesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să scrântească
Participiu scrântit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa.
  2. (v.refl.) (despre membre, articulații etc.) a se deplasa de la locul normal.
  3. (v.refl.) (fig.) a-și pierde dreapta judecată; a se zăpăci, a înnebuni, a se țicni.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (fam.) A o scrânti = a face o prostie, o gafă; a greși


Traduceri

Anagrame

Referințe