cărăruie

română

Etimologie

Din cărare + sufixul -uie.

Pronunție

• AFI: /kə.rəˈru.je/

Substantiv

Declinarea substantivului cărăruie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cărăruie	cărărui
Articulat	cărăruia	cărăruile
Genitiv-Dativ	cărăruii	cărăruilor
Vocativ	cărăruie	cărăruilor

1. diminutiv al lui cărare; cărărușă, cărăruică.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arcuirea

Referințe

• DEX '98 via DEX online