cărucer

română

Etimologie

Din căruță + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /kə.ru'ʧer/

Substantiv

Declinarea substantivului cărucer
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cărucer	căruceri
Articulat	cărucerul	cărucerii
Genitiv-Dativ	cărucerului	cărucerilor
Vocativ	cărucerule	cărucerilor

1. (reg.) căruțaș.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online