căruță
Etimologie
Din car.
Pronunție
- AFI: /kə'ru.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului căruță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | căruță | căruțe |
| Articulat | căruța | căruțele |
| Genitiv-Dativ | căruței | căruțelor |
| Vocativ | căruță | căruțelor |
- vehicul de forma carului, dar mai mic și mai ușor decât acesta, cu tracțiune animală, mai ales cu cai.
- cantitate de fân, lemne etc. cât se poate încărca într-o căruță.
Cuvinte derivate
Expresii
- A se lăsa de căruță = a renunța la un lucru sau la o treabă începută
- A rămâne de căruță = a rămâne în urmă; a pierde ocazia
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online