cătăniță

română

Etimologie

Din cătană + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /kə.təˈni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului cătăniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cătăniță	cătănițe
Articulat	cătănița	cătănițele
Genitiv-Dativ	cătăniței	cătănițelor
Vocativ	cătăniță	cătănițelor

1. (reg.) diminutiv al lui cătană; cătănioară, cătănuță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• atacanți

Referințe

• DEX '98 via DEX online