română

Etimologie

Din cătană + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /kə.tə'nu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cătănuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cătănuță cătănuțe
Articulat cătănuța cătănuțele
Genitiv-Dativ cătănuței cătănuțelor
Vocativ cătănuță cătănuțelor
  1. (reg.) cătăniță.


Traduceri

Anagrame

Referințe