căulă

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /kəˈu.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului căulă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căulă	căule
Articulat	căula	căulele
Genitiv-Dativ	căulei	căulelor
Vocativ	căulă	căulelor

1. (reg.) plută mică, întrebuințată ca pod umblător.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• călău

Referințe

• DEX '98 via DEX online