cabulă

română

Etimologie

Din turcă kabul.

Pronunție

• AFI: /ka'bu.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului cabulă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cabulă	cabule
Articulat	cabula	cabulele
Genitiv-Dativ	cabulei	cabulelor
Vocativ	cabulă	cabulelor

1. (rar) superstiție de jucător (de cărți).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• abacul
• bălăuc
• bucala
• cablau

Referințe

• DEX '98 via DEX online