superstiție

română

Etimologie

Din franceză superstition < latină superstitio.

Pronunție

• AFI: /su.per'sti.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului superstiție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	superstiție	superstiții
Articulat	superstiția	superstițiile
Genitiv-Dativ	superstiției	superstițiilor
Vocativ	superstiție	superstițiilor

1. prejudecată care decurge din credința în spirite bune și rele, în farmece și vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămășițe ale animismului și ale magiei; (p.ext.) practică superstițioasă.

Traduceri

Traduceri

germană: Aberglaube (Deutsch) m.

Anagrame

• șperțuiești
• șprițuiește

Referințe

• DEX '98 via DEX online