caduceu
Etimologie
Din latină caduceum, franceză caducée.
Pronunție
- AFI: /ka.duˈʧew/
Substantiv
Declinarea substantivului caduceu | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | caduceu | caducee |
Articulat | caduceul | caduceele |
Genitiv-Dativ | caduceului | caduceelor |
Vocativ | caduceule | caduceelor |
- sceptrul lui Hermes, reprezentat printr-un baston cu două aripioare în vârf, înconjurat de doi șerpi, care, în antichitatea greco-romană, simboliza pacea și comerțul.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online