caic

română

Etimologie

Din turcă kayik.

Pronunție

• AFI: /kaˈik/

Substantiv

Declinarea substantivului caic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	caic	caice
Articulat	caicul	caicele
Genitiv-Dativ	caicului	caicelor
Vocativ	caicule	caicelor

1. ambarcație îngustă, cu vele, cu două catarge, cu pupa și prora ascuțite, mai înalte decât restul bordajului.
2. luntre turcească ușoară, lungă și îngustă, încovoiată la capete.

Cuvinte derivate

• caicel

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online