bordaj
română
Etimologie
Din franceză bordage.
Pronunție
- AFI: /bor'daʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului bordaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bordaj | bordaje |
| Articulat | bordajul | bordajele |
| Genitiv-Dativ | bordajului | bordajelor |
| Vocativ | bordajule | bordajelor |
- înveliș exterior, metalic sau lemnos, al scheletului unei ambarcații.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online