română

Etimologie

Din franceză calembour.

Pronunție

  • IPA /ka.lamˈbur/


Substantiv


Declinarea substantivului
calambur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ calambur calambururi
Articulat calamburul calambururile
Genitiv-Dativ calamburului calambururilor
Vocativ - -
  1. joc de cuvinte bazat pe asemănarea sonoră a unor cuvinte deosebite ca sens.
    iarna șuieră p-alt ton (V. A. Ureche)
    banul este un nume rar (M. Kogălniceanu)
    cred că am greșit adresa. Aici nu-i Gambrinus. Aici...e cam plinus! (A. Bacalbașa)
    când vine autobuzul, dăm auto-buzna, iar când pleacă, rămânem cu auto-buzele umflate


Traduceri