caloian

română

Etimologie

Din slavă (veche) kalenŭ („de argilă”), datorită materiei prime (Candrea, Noua Revistă Română, II, (1900), p. 94-7; DAR).

După vechea tradiție, abandonată, a filologiei romantice, este legat de numele lui Ioan I sau Caloioannes, țar al româno-bulgarilor la începutul secolul XIII. Nu pare probabilă nici legătura pe care o propune Giuglea, Dacor., X, 108, cu albaneză llohë („ploaie”).

Pronunție

• AFI: /ka.loˈjan/

Substantiv

Declinarea substantivului caloian
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	caloian	invariabil
Articulat	caloianul	invariabil
Genitiv-Dativ	caloianului	invariabil
Vocativ	caloianule	invariabil

1. obiect de ritual folcloric în forma unui om de lut împodobit cu flori, care, în timp de secetă, se îngropa sau se arunca în apă ca să aducă ploaie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• canalio
• ancolai

Referințe

• DEX '98 via DEX online