floare
 |
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ˈflo̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului floare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | floare | flori |
| Articulat | floarea | florile |
| Genitiv-Dativ | florii | florilor |
| Vocativ | floare, floareo | florilor |
I.
- (bot.) parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată.
- Am cules o floare pentru tine.
- (la sg. cu înțeles colectiv)
- Salcâmi plini de floare.
- (spec.) orice plantă (erbacee) care face flori colorate.
- Trandafirul este o floare.
- Flori de cameră.
II.
- (p.anal.) desen, broderie, cusătură în formă de floare.
- Rochie cu flori.
- (spec.) strat de mucegai care se formează la suprafața vinului, a laptelui acru etc.
- (poligr.) extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat.
- (fig.) extremitatea lățită a cuiului (care se lovește cu ciocanul).
III.
- (fig.) partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă.
- (cu sens superlativ, prin repetarea cuvântului ca atribut)
- Era floarea florilor.
IV.
- (înv.) culoare.
Sinonime
I.
- 1: (bot.) (Transilv., Ban. și prin Mold.) pană
III.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- În floare = (despre plante) înflorit, în perioada înfloririi; (fig.) (despre oameni) în toată strălucirea, în plină putere, frumos, zdravăn.
- În floarea vârstei = tânăr.
Expresii
- Floare la ureche = lucru de puțină importanță sau gravitate, foarte ușor de rezolvat
- De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, gratuit
- Copil din flori = copil nelegitim, bastard
- A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap
Traduceri
parte a plantei
|
|