română

Etimologie

Din franceză canette.

Pronunție

  • AFI: /ka'ne.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
canetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ canetă canete
Articulat caneta canetele
Genitiv-Dativ canetei canetelor
Vocativ canetă canetelor
  1. țeavă pe care se înfășoară firul de bătătură.


Traduceri

Anagrame

Referințe