română

Etimologie

Din turcă kanat.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
canat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ canat canaturi
Articulat canatul canaturile
Genitiv-Dativ canatului canaturilor
Vocativ canatule canaturilor
  1. fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării.
  2. fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc.
  3. toc, pervaz de ușă.


Traduceri

Anagrame

Referințe