canură

română

Etimologie

Din latină cannula.

Pronunție

• AFI: /'ka.nu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului canură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	canură	canuri
Articulat	canura	canurile
Genitiv-Dativ	canurii	canurilor
Vocativ	canură	canurilor

1. nume dat firelor scurte de lână rămase în dinții pieptenului după dărăcit, folosite (ca bătătură) pentru țesături mai groase.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arunca

Referințe

• DEX '98 via DEX online