scurt
Vezi și : scurtă |
Etimologie
Probabil din latină *excurtus (= curtus) sau din scurta (derivat regresiv).
Pronunție
- AFI: /skurt/
Adjectiv
Declinarea adjectivului scurt | ||
Singular | Plural | |
Masculin | scurt | scurți |
Feminin | scurtă | scurte |
Neutru | scurt | scurte |
- (despre obiecte) de lungime redusă.
- Un text scurt.
- (despre distanțe, drumuri) care se parcurge în puțin timp (având o lungime redusă).
- (substantivat, f. pl.) unde scurte.
- (despre opere literare sau științifice) de proporții reduse.
- (despre vorbire) concis, fără multe cuvinte.
- (fig.) mărginit, redus.
- (despre părți ale corpului) de lungime mică; (despre ființe) mic de statură, scund.
- (despre lucruri) care are o înălțime mică.
- Creion scurt.
- (despre vreme sau despre alte noțiuni temporale) care durează puțin, care trece sau se termină repede.
- Vara noaptea-i scurtă.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
Expresii
- A lua (sau a ține pe cineva) de (sau din) scurt = a trata (pe cineva) cu asprime, a supune (pe cineva) unei discipline severe
- (substantivat, f.) A trage scurta = a duce greul, a suporta consecințe (neplăcute)
- (A fi) scurt de vedere = (a fi) miop
- A avea mână scurtă = a fi zgârcit
- În (sau peste) scurt timp sau în scurtă vreme = în curând
Traduceri
care are o lungime mică sau mai mică decât cea obișnuită
|
|
Adverb
- brusc, repede.
- Se oprește scurt.
- Scurt se întoarce spre el și...
- fără multă vorbă; fără a admite replică, energic.
- I-a poruncit scurt.
- (de) la distanță mică; p. ext. strâns.
- A lega scurt.
- Apucă iapa scurt de căpăstru.
Sinonime
- 1: brusc, deodată, fulgerător, instantaneu, odată, repede, subit, (pop.) numai, (reg.) târla-mârla
- 3: strâns