caravă

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ka'ra.və/

Substantiv

Declinarea substantivului caravă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	caravă	carave
Articulat	carava	caravele
Genitiv-Dativ	caravei	caravelor
Vocativ	caravă	caravelor

1. unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online