carst

română

Etimologie

Din germană Karst.

Pronunție

• AFI: /karst/

Substantiv

Declinarea substantivului carst
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	carst	carsturi
Articulat	carstul	carsturile
Genitiv-Dativ	carstului	carsturilor
Vocativ	carstule	carsturilor

1. eroziune și dizolvare a calcarelor, gipsurilor și sării, provocată de apele subterane sau de suprafață, urmată de crearea unor forme caracteristice; (concr.) formă de relief rezultată în urma acestei eroziuni.

Cuvinte derivate

• termocarst

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online