relief
Etimologie
Din franceză relief.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului relief | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | relief | reliefuri |
| Articulat | relieful | reliefurile |
| Genitiv-Dativ | reliefului | reliefurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- configurație a suprafeței terestre constituită din totalitatea neregularităților de forme pozitive sau negative considerate față de un plan de referință general sau local.
- Relieful muntos al terenului.
- ridicătură, proeminență pe o suprafață.
- (fig.) contur; forță, strălucire.
- sculptură fixată pe o suprafață plană.
Sinonime
- 1-2: configurație, conformație
- 3: contur, formă
- 4: basorelief
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc. adj.) În relief = cu trei dimensiuni, ieșit în afară dintr-un plan, proeminent.
Expresii
- A scoate în relief = a scoate în evidență, a pune în lumină, a sublinia, a reliefa, a accentua
Traduceri
ridicătură, proeminență (a unui obiect, a unui plan etc.)
basorelief
|
