cauter
română
Etimologie
Din franceză cautère < latină cauterium.
Pronunție
- AFI: /ka.uˈter/
Substantiv
| Declinarea substantivului cauter | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cauter | cautere |
| Articulat | cauterul | cauterele |
| Genitiv-Dativ | cauterului | cauterelor |
| Vocativ | cauterule | cauterelor |
- instrument chirurgical de metal, în formă de bastonaș, cu care se cauterizează.
- agent chimic folosit pentru cauterizare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online