ceac

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Poate în legătură cu maghiară csákó („vârf”).

Pronunție

• AFI: /ʧe̯ak/

Substantiv

Declinarea substantivului ceac
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ceac	ceacuri
Articulat	ceacul	ceacurile
Genitiv-Dativ	ceacului	ceacurilor
Vocativ	ceacule	ceacurilor

1. prăjină lungă, prevăzută la un capăt cu cârlig, folosită pentru prinderea și manevrarea butucilor pe apă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online