celebra

română

Etimologie

Din franceză célébrer < latină celebrare.

Pronunție

• AFI: /ʧe.le.ˈbɾa/

Verb

Conjugarea verbului celebra
Infinitiv	a celebra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	celebrez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să celebreze
Participiu	celebrat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia.

   A celebra o căsătorie.

2. a sărbători (aducând elogii) un eveniment însemnat, o persoană etc.

   A celebra ziua declarării.

Sinonime

• 1: oficia, săvârși
• 2: aniversa

Cuvinte derivate

• celebrant
• celebrare
• celebrativ
• celebritate
• celebru

Traduceri

a aniversa

albaneză: festoj (shqip) catalană: celebrar (català) daneză: fejre (dansk) ebraică: לחגוג (lakhgog) (עברית) engleză: celebrate (English) esperanto: celebri (Esperanto) franceză: célébrer (français) galiciană: celebrar (galego) germană: zelebrieren (Deutsch), feiern (Deutsch) italiană: celebrare (italiano)

japoneză: 祝う (いわう) (日本語) latină: celebrare (Latina) maghiară: celebrál (magyar) norvegiană: feire (norsk) neerlandeză: celebreren (Nederlands), vieren (Nederlands) papamiento: selebrá (Papiamentu) portugheză: celebrar (português) spaniolă: celebrar (español) suedeză: fira (svenska) turcă: kutlamak (Türkçe)

Referințe

• DEX online