oficia

română

Etimologie

Din franceză officier.

Pronunție

• AFI: /o.fi.ʧi'a/

Verb

Conjugarea verbului oficia
Infinitiv	a oficia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	oficiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să oficieze
Participiu	oficiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face o slujbă bisericească; a sluji în biserică.
2. (v.tranz.) a săvârși un act public sau privat, în special o căsătorie (cu solemnitatea unei ceremonii); a celebra.

Cuvinte derivate

• oficiere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online