Etimologie

Din franceză officier.

Pronunție

  • AFI: /o.fi.ʧi'a/


Verb


Conjugarea verbului
oficia
Infinitiv a oficia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
oficiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să oficieze
Participiu oficiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face o slujbă bisericească; a sluji în biserică.
  2. (v.tranz.) a săvârși un act public sau privat, în special o căsătorie (cu solemnitatea unei ceremonii); a celebra.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe