cenaclu
română
Etimologie
Din franceză cénacle < latină cenaculum.
Pronunție
- AFI: /ʧe'na.klu/
Substantiv
| Declinarea substantivului cenaclu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cenaclu | cenacluri |
| Articulat | cenaclul | cenaclurile |
| Genitiv-Dativ | cenaclului | cenaclurilor |
| Vocativ | cenaclule | cenaclurilor |
- grup de literați, de artiști etc. legați prin afinități estetice, temperamentale, care au aspirații, program estetic comun, uneori o publicație proprie.
- reunire periodică a unui asemenea grup.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online