centromer

română

Etimologie

Din franceză centromère.

Pronunție

• AFI: /ʧen.tro'mer/

Substantiv

Declinarea substantivului centromer
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	centromer	centromere
Articulat	centromerul	centromerele
Genitiv-Dativ	centromerului	centromerelor
Vocativ	centromerule	centromerelor

1. (biol.) regiune din cromozom unde se inserează brațele cromatidelor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online