cercel

română

Etimologie

Din latină circellus.

Pronunție

• AFI: /ʧer'ʧel/

Substantiv

Declinarea substantivului cercel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cercel	cercei
Articulat	cercelul	cerceii
Genitiv-Dativ	cercelului	cerceilor
Vocativ	cercelule	cerceilor

1. obiect de podoabă fixat sau atârnat de ureche.

Cuvinte derivate

• cercelat
• cerceloi
• cerceluș

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online