ureche

română

Din latină oricla (= auricula).

Declinarea substantivului ureche
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ureche	urechi
Articulat	urechea	urechile
Genitiv-Dativ	urechii	urechilor
Vocativ	'	'

fiecare dintre cele două organe ale auzului și echilibrului, așezate simetric de o parte și de cealaltă a capului omului și mamiferelor, alcătuite dintr-o parte externă, una mijlocie și una internă; partea externă, cartilaginoasă, vizibilă a urechii.
(Fig.) facultatea de a auzi; simțul auzului; auz.
(Pop.) organul respirator al peștilor; branhie.
gaura acului (prin care se petrece ața sau sfoara).
cheotoarea de piele sau de pânză care se coase la marginea posterioară de sus a ghetelor sau a cizmelor, cu ajutorul căreia se trage încălțămintea în picior.
toartă; inel, belciug. Proeminență în formă de cârlig la capătul de sus al leucii carului, de care se sprijină lanțul sau veriga care leagă loitrele de leucă.
(La pl.) porțiune ieșită în afară dintr-o lucrare de zidărie, amenajată pentru a ușura fixarea unui toc de fereastră sau de ușă, pentru a susține un ornament etc.

auriculă, pavilionul urechii, (rar.) pâlnie, scoică. 2. v. auz. 3. v. toartă. 4. ga-ură, (prin Transilv.) toartă. (~ la acul de cusut.) 5. (BOT.) urechea-babei (Peziza aurantia) = urechiușă, (reg.) babă; urechea-iepurelui (Bupleurum rotundifolium) = (reg.) lăutoare, urechelniță, ureche-tătărască; urechea-porcului (Salvia verticillata) = (reg.) jaleș.

O ureche

A fi numai urechi sau a-și deschide urechile (în patru) = a asculta foarte atent
A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = (despre afirmații, zvonuri, știri) a deveni cunoscut, știut de cineva
A-i trece cuiva (ceva) pe la ureche = a auzi un lucru numai în treacăt, neprecis
A-i intra cuiva (ceva) pe-o ureche și a-i ieși pe alta (sau pe cealaltă) = a nu reține ceea ce i se spune, a trece ușor peste cele auzite, a nu asculta sfaturile primite
Tare (sau fudul) de urechi (sau de-o ureche) = surd
Până peste urechi = extrem de..., foarte
(A fi) într-o ureche = (a fi) smintit, scrântit, țicnit
A i se lungi (cuiva) urechile (de foame etc.) = a-și pierde răbdarea așteptând (să mănânce etc.), a dori foarte mult (ceva)
A avea ureche (muzicală) = a avea facultatea de a percepe just (și de a reproduce în mod exact) sunetele muzicale
A cânta după ureche = a reproduce o melodie după auz, fără a folosi partitura
A scăpa ca prin urechile acului = a scăpa cu mare greutate, în mod miraculos dintr-o situație dificilă

organ-pereche al auzului, situat (simetric) pe partea laterală a capului