română

Etimologie

Compus din a cerceta + sufixul -aș

Pronunție

  • AFI: /ʧer.ʧe'taʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
cercetaș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cercetaș cercetași
Articulat cercetașul cercetașii
Genitiv-Dativ cercetașului cercetașilor
Vocativ cercetașule cercetașilor
  1. persoană trimisă să cerceteze, să ia informații despre ceva
  2. militar care execută o cercetare
  3. persoană care făcea parte din organizația cercetășiei

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri