română

Etimologie

Din franceză certifier < latină certificare.

Pronunție

  • AFI: /ʧer.ti.fi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
certifica
Infinitiv a certifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
certific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să certifice
Participiu certificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, înscris etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe