franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche chalor < latină calōrem, forma de acuzativ singular pentru calor („căldură”).

Înrudit cu catalană calor, italiană calore, occitană calor, chalor, portugheză calor și spaniolă calor.

Pronunție


Substantiv

chaleur f., chaleurs pl.

  1. (fiz.) căldură
    Il craint la chaleur.
  2. (spec.) încălzire
  3. (fig.) căldură, ardoare
    Dans la chaleur du combat, dans le feu de l'action.
  4. (sexol.) călduri
    Être en chaleur.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Referințe